Alerga deși nu era fugărit de nimeni, poate decât de mintea sa.. Se oprește dintr-odată, și se calmează.

Pornește la pas, și pune lucrurile cap la cap..

Încă de la început a existat o atracție între ei.

El, un puști sărac, nesigur pe el, și mai matur decât ar fi trebuit. Nu  simțea iubire de nicăieri, iar ea a venit că o rază de soare. Obișnuit fiind să fie tratat superficial de către familie și prieteni, a rămas surprins când ea îl trata într-un mod diferit. Mod care-I plăcea, și datorită căruia simțea un sentiment necunoscut până atunci ..

Ea, o copilă fericită, frumoasă, optimistă, bogată. Era foarte inteligentă, sociabila, deși timidă, prietenoasă. Familia o îngrijea și iubea, iar în consecință ea era copilul perfect. Adevărul este că nu își putea explica de ce a simțit nevoia să se apropie de prietenul ei ciudățel dar nu-I displăcea apropierea din ce în ce mai mare de el.

Inevitabil, au apărut gândurile.

El gândea despre ea..

Că se purta altfel cu el față de restul lumii.. Începuse să simtă o căldură inexplicabilă când imaginea ei îi venea în minte..

Dar îi despărțeau multe, și dacă nu i-ar fi fost frică să admită ar fi fost conștient de asta.

Prefera să viseze..

Încă spera.. Încă visa. Aștepta..o minune. Sau chiar două minuni. Se gândea cum ar fi dacă ..

Și ajunsese să-și dorească o relație cu ea.În scurt timp devenise o necesitate.

Pentru un moment simțise că pot trece împreună peste toate barierele impuse de aparențe, și că pot învinge regulile nescrise ale societății.

Chiar crezuse că cineva ca “el” poate fi iubit de cineva ca “ea”.

De cealaltă parte însă..

Ea despre el:

Îl consideră o persoană foarte apropiată, conștientă fiind că-I era superioară în orice. Era mai inteligentă, mai deschisă.. Nu putea înțelege multe lucruri care-l caracterizau. Totuși sufletul ei avea nevoie de prietenia sa.

Ea știa cum era el văzut .. Totuși rămăsese surprinsă să-i descopere o altă față. Fusese deseori ironizată datorită apropierii de el, însă părea că trecuse peste.

Ea simțise pentru o secundă că și-ar dori ceva mai mult.

Avusese un fior prin trupul ei subțire și pur care o făcuse să se gândească că în spatele hainelor sărăcăcioase și a ramelor cu lentile groase datorită cărora nu-I putuse vedea niciodată ochii se ascunde un bărbat pe placul ei.

Simțise de câteva ori că ar putea fi ceva mai mult ..însă avea rețineri multe.

Ar fi vrut totuși să acționeze,  părea ceva diferit la el. Vedea altceva..

Rezultatul:

Ea dăduse înapoi că el era prea serios pentru ea, i-a fost teamă să-I spună că era atrasă de el, nu se întâlnise niciodată cu un bărbat și era speriată de maturitatea lui. Nici nu era sigură că își dorea o relație cu el, părea ceva prea serios pentru ea. Decisese să se întoarcă la copilărie..

În realitate el a renunțat la ideea asta când s-a trezit . A auzit părerea altora despre o posibilă relație a lor. Fusese desconsiderat, iar însuși gândul că ei doi vorbeau fusese luat în râs de cei apropiați. L-a durut, și-a jurat că-i va face toți să-și înghită vorbele și a plecat.

Era sigur că și ea îl va refuza , și nu putea trăi cu o noua umilință pe suflet, nu din partea ei.

Decisese să-și vadă de viata sperând.

În realitate .. ei I se discuta situația de către prietenele cu care schimbase păreri ..

Felul în care au ironizat această posibilitate a fost moderat.. Ar fi trebuit să lupte împotriva tuturor.

Mai apoi au urmat câteva glume proaste.

Glumele astea au întristat-o .. Au revoltat-o ..dar au făcut-o să se gândească.

Era ceva prea serios pentru ea.. Mai apoi nu era sigură că el o vrea, avea alte opțiuni considerate mai bune, nu vroia să riște un refuz din partea lui, și se speriase de ce nu înțelegea la el.

Pe el îl învinsese lipsa încrederii în sine și faptul că o zeifica , nerealizând că e doar o ființă umană.

Pe ea o învinsese orgoliul, i-a fost frică de refuz și a decis să dea înapoi negând în fața propiei persoane că ar fi simțit ceva.

Pe ambii i-a învins însă părerea celorlalți..

Tranziția:

În fapt, nu e nimic special, mulți copii “se pierd” din motive asemănătoare.

Lui ..i se zbătea puternic inima când o vedea, încă-I mai era dor, încă-I lipsea. Încet-încet se îndepărtaseră, iar el își vedea de viață sperând că într-o zi totul o să fie altfel.

Își cunoștea defectele, și avea de gând să și le îndrepte. Încă-I tremura sufletul ..

Într-o zi a văzut-o cu altul de mână .. Care nu-i era cu nimic superior fizic, ba din contră. A înghițit, și a mers mai departe.

Mai apoi aflase despre multe lucruri pe care el i le putea oferi, iar el nu.

S-a simțit prost, a strâns din dinți ..și a concluzionat că a fost mai bine așa.

Ei ..încă-I fugea coada ochiului și unele gânduri nedeslușite spre el ..dar era prea prinsă în adolescentă, copilărie, activitățile ei zilnice că să bage de seamă.

Era plină de viață, de bucurie, ca să acorde atenție  gândurilor trecutului.

Îl vedea mereu singur, mereu trist, părând că poartă pe umeri o povară similară lui Atlas, doar că nu bănuia nici o secundă că putea fi antidotul acelui om. Sincer, ce treabă avea ea? Ridica din umeri și își ducea gândul în altă parte.

Părea ocolită de probleme, trăia o viață fericită și credea că nu-i lipsește nimic.

Avea vise, țeluri înalte și avea toate resursele, mentale, financiare, sufletești  pentru a le atinge și , inevitabil, l-a uitat.

Deși ..drumul lor părea că s-a despărțit definitiv, viața le-a mai oferit o șansa.

Prima dată s-a terminat totul înainte să înceapă.

 O nouă sansă:

S-au reîntâlnit. L-a remarcat la o petrecere, în timp ce întreținea atmosfera ajutat de un prieten. A râs la glumele sale, și I s-a părut interesant.

Au conversat .. I-a spus că ”e misto” și că i-a făcut plăcere. El s-a îndepărtat, și s-a întristat pentru o secundă..

El o recunoscuse.. Părea schimbată, matură . Oarecum tristă. Puțin timidă..

Venit dintr-o relație terminată prost, se gândea la ce ar fi fost dacă ..

Iși adusese aminte de cât a suferit. A fost tot ce și-a dorit ..

Ea nu îl recunoscuse pe moment .. Și-a adus aminte acasă, având o revelație.”Adica ..el e?”.

Văzuse schimbările fizice și psihice ale sale, și nu i-a venit să creadă.

În amalganul de gânduri și griji, poate scăpase și un ”ce ar fi daca”..

Au continuat să converseze.

El avea nevoie de ea. Fusese cel mai frumos lucru din adolescenta lui, și conversațiile cu ea îi făceau bine.

Îi plăcea când o făcea să radă, se simțea bine să o știe aproape de el.

Înțelegea că totul se terminase demult și nu mai spera, deși părea că și-ar fi dorit.

Ea începuse să vorbească cu el că-I ținea de urât. Îi plăcea că o distra, o asculta și o încuraja subtil de fiecare dată când avea nevoie.

Nu înțelegea multe lucruri care-l caracterizau și nici nu o interesa, nu-I dădea o importanță prea mare la început.

Începuse totuși să țină la el. Dar nu știa ce anume reprezintă sentimentele ei ..

Epilog :

Se uită la el de mult timp. Îl căutase puțin până când l-a găsit și rămăsese cu ochii pe el..

Părea ascuns într-o visare din care nu avea curaj să-l trezească.

O observă în cele din urmă.. Ieșise pe terasa neacoperită pentru că nu mai suporta aerul îmbâcsit de fum și zgomotul..

În timp ce se așează lângă el o întreabă dacă era acolo de mult.

„Nu știu .. Nu am îndrăznit să te trezesc ..”

La lumina unui fulger îi zărește pentru prima dată ochii. Nu mai avea ochelarii ciudați cu lentile ireal de groase care să -i acopere

„Ochii care oferă căldură dar nu primesc lumina” ..

Nu mai reprezenta demult timp doar un tovarăș de plictiseală. Îl iubea, și era conștientă de asta.

Îl dorea, și avea de gând să-l aibe.

”Ce te macină?”

„Nimic ..pur și simplu luam o gură de aer”.

Nu mai era de mult o zeiță pentru el. Realizase că e doar o femeie ca toate celelalte..

O iubise, și-ar fi dat viața pentru ea. Dar timpul trecuse.. Nu știa ce vrea, trăise atâta timp cu gândul că nu va ajunge la ea încât..

Ea: Niciodată nu am înțeles ceva la tine

El: ?

Ea: De ce ești atât de trist?!

Se apropie de el ..Îl pune mâna pe umăr și îi zărește ochii prin semi-întunericul care-I înconjoară.

Ce ascunzi în suflet?

El ( având intenția de a nega , dar ..realizând că măștile se dau jos, își coboară privirea rostind cu o voce schimbată) : Îmi este greu să vorbesc .. îmi pare rău.

Ea: De ce fugi?

El: Mi-e greu să îți spun ..

El realizase că ”atunci” comentariile răutăcioase erau făcute din invidie, și că ei doi ar fi avut o șansa împreună ..

Își da seamă că a fost un laș, și că a fugit preferând să sufere decât să știe  ce gândește ea despre „ei”, nu ce gândesc alții.

Ea ( apucându-l cu mâna de guler și trăgându-l înspre ea) :

Nu mai fugi ..

Ea realizase că ”atunci” îi fusese frică de iubire, și a ales să fugă.

Își da seama că a fost o lașă, și că a preferat să fugă de iubirea adevărată decât să o îngrijească.

Se uitau fix în ochii celuilalt .. Ea îl mângâiase pe obraz, el prinde curaj și îi pune mâinile pe șolduri..

El retraieste toți acești ani într-o secundă.. Cum și-a rezolvat problemele, cum a trăit o altă iubire eșuată, cât a suferit văzând-o cu alte persoane , cum a realizat că multe probleme își aveau rezolvarea în el, cum scăpase de inhibiții și învățase să se accepte și să-I facă pe alții să o facă..

Vede un nou lucru frumos în viața lui după o lungă perioadă de secetă..

Ea se gândește la dezamăgirile ce au precedat acest eveniment, la visele ce i-au fost curmate , la iubirea ei eșuată, la cât a  suferit de când a realizat că-l iubește și la câtă nevoie a avut în tot acest timp de cineva ca el.

Se bucura când îl vedea sigur pe el și aștepta cu sufletul la gură primul sărut al unei etape noi în viață ei, una frumoasă, pe care credea că nu o merită dar de care avea atâta nevoie ..

El apleacă capul înspre ea și își spune că e frumoasă, mai frumoasă ca oricând și că totuși  el caută ”femeia” din spatele frumuseții ..

Ea se apropie punându-și mâinile pe umerii săi și i se pare incredibil de atrăgător În maturitate lui,  că fizicul i se potrivește caracterului..

Închid ochii și se sărută lung..

Se mângâie și se sărută . Stoluri de fluturi le străbat trupurile și se trezesc zâmbitori..

 El se gândește că parcă și-a consumat toată iubirea în acel sărut ..Totul a ars acolo, toată pasiunea cu care ar fi iubit-o în tot acest timp și care a stat că un pârâu sub  stăvilar ..

Era foarte fericit, și simțea ceva ce nu simțise niciodată .. Era un sentiment greu de descris, ceva ce I s-a părut mai presus de însuși dragostea  ținută în frâu care părea că zburdă ca un mânz fericit.

El îi vede zâmbetul strălucitor, zâmbetul pe care-l căutase toată adolescentă și care-I încălzise privirea.. Ochii i-ar fi întrebat zâmbetul unde fusese..

Ochii lui erau luminoși, calzi și i-au trezit zâmbetul.. Dacă zâmbetul ei ar fi putut vorbi, le-ar fi spus că sunt cei mai vii ochi văzuți vreodată.. Și că au înviat într-un mod incredibil..

Parcă aștepta acel sărut dintotdeauna.. Parcă își trăise în acest prim sărut tot ce trebuia să urmeze.. Prima noapte de iubire, prima îmbrățișare la prima oră a dimineții, prima declarație de dragoste, prima plimbare sub clar de lună ..

Se uitau unul la celălalt .. Părea că momentul lor, pe care l-au așteptat conștient sau nu, sosise ..

Închid ochii pentru a își savura următorul sărut, care urma să vină în mod natural ..

În clipa aceea el simte nevoia să-I spună ceva..tot ce are pe suflet..

Îi spune o parte din problemele sale, și ajunge la punctul cu ”ea”..

„ Știi ..eu te-am iubit încă de când eram doi copii .. Te-am iubit ani de zile, ai fost cel mai frumos lucru al adolescenței mele și cu siguranță că nu te voi uita niciodată. Deși nu te-am sărutat, nu te-am mângâiat sau îmbrățișat vreodată până acum, vreau să știi că te-am iubit cât de mult am fost eu capabil. „

Ea îl asculta cu lacrimi de fericire amestecate cu cele de tristețe și îl îmbrățișase puternic ..

”Știi ..ești tot ce mi-am putut dori. Ești o ființă extraordinară, știi..de când am început să vorbim iar parcă am renăscut.. Tot ce am vrut a fost să fiu iubit .. Erai tot ce puteam visa ..Dumnezeu mi-e martor că n-a trecut zi în care să nu mă trezesc cu tine în gând sau noapte în care să nu fii ultimul meu gând ..”

Se fâstâcea, își lungea ideile.. O emoție și o trăire puternică îl dăduseră peste cap..

Începuse să plouă măruț ..erau cu părul puțin ud, iar scena imita puțin din pasajele lacrimogene ale filmelor romantice..

Ea îl ascultă flămândă de asemenea cuvinte, de asemenea sentimente ..Îl roagă din priviri să continue, și vrea să-i ofere un sărut înainte

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………

2 ore mai tarziu:

El, ajuns acasă, lăcrimează în oglindă  retraindu-și povestea ..

Nu stie ce sa faca…
Incepe sa te placa, dar prefera sa taca,
Pleaca…cand te supara mereu
Ii pare rau ca n’are tupeu
Sa vorbeasca, sa’ti spuna ca tine la
tine…
Deasta tot pleaca, deasta tot vine
Daca nu tu, atunci cine? ! atunci cine? !
E timid, e greu sa’ti spuna…
El e soare, tu esti luna
Mereu va vedeti, dar nu stati niciodata impreuna
Mereu cu lacrimi in ochi cand te vede plecand
Spune in gand: Oare cand o sa fii a mea? Cand?
Dar tu zambesti mai departe.
C’o parte din inima care nu mai bate
Te vrea aproape, dar nu poate..
Sa’ti spuna te iubesc, te iubesc..decat in spate
Il roade ca te vede cu altcineva
Ii frangi inima..nu te mai juca!
Daca il iubesti, bine..
Daca nu…PA!

Ea, ajunsă acasă,  lăcrimează realizând

Cand ai pe cineva langa tine
Si nu sti sa apreciezi
Realizezi ce greu ti’e fara el
Abea cand il pierzi!
Realizezi cel mult lipseste acel cineva
Care zi de zi zambea, te iubea dar nu spunea, nu…
Era greu sa’ti vorbeasca
Ca te iubeste sa’ti spuna…
Era greu sa te privesca in ochi si sa te ia de mana…
Era greu cand doar voi doi singuri erati fata in fata
Sa’ti spuna ca te iubeste,
Ca esti femeia ce’o asteapta de’o viata
Ca ii e frica si crede…
Ca daca o sa te intrebe o sa’l refuzi..
Asa ca misca’te repede!
Intreaba’l pana n’o sa renute la gandul ca…
La fel cum te iubeste el, il iubesti si tu!

Versuri care apartin acestei melodii.. Melodie care descrie povestea “reala”..exact asa cum e ea.

Preluate de pe Versuri.ro -multumesc!

………………………………………………………………………………………………………………………………………

”Nu, ascultă..”

Ea îl privește puțin neliniștită.

Știu că țin la ține .. și de fiecare data când te-am simțit rău, sau te-am văzut pe mâini nepotrivite mi-am făcut griji. Jur că prefer să orbesc decât să te văd plângând .. Dar ..nu pot.

Își oprește un val de lacrimi în timp ce-i spune aceste cuvinte ..

Ea îl privește neliniștită, și se lipește de pieptul lui speriată rugându-l să glumească ..

El o îndepărtează ..și coboară pe treptele pustii cu lacrimi în ochi ..

Ea cu o voce sugrumată de plâns îl întreabă  de ce? De ce fuge de ea, ce-I lipsește ?

„Nimic ..nu e nimic.” murmură cu o voce schimbată și se îndepărtează..

Ea vroia un răspuns, îl imploră din priviri să i-l dea iar sufletul i se dizolvă pe măsură ce umbra lui dispărea în noaptea ploioasă..

Ajunge cu greu acasă, plângând, cu machiajul distrus și albă la fata. Mai are puterea să pornească o melodie pe care o știa de la el ..și să plângă, cu fața în pernă ..disperată, în timp ce realizează că el rămăsese doar o umbră străină de ce a fost și că ”el” nu va mai există vreodată..

Sentimentele de vinovăție și mânie o cuprind și își aruncă telefonul care sună în disperare, înjurându-și colega al cărei număr apucase să-l vadă înainte să scape de el ca de un obiect blestemat..

Ea vroia un răspuns ..vroia să știe de ce, crezuse atâta vreme că totul depindea doar de ea , până când nu a mai depins nimic.. Până când simpla ei dorință nu însemna că îi va și asigura ceea ce nu își dorea, dar ceea ce sufletul ei cerea..

Îi trimite un mesaj în care-l întreabă  ”de ce” și ”ce este în neregulă cu ea” încă o data.

Un sms o anunța că mai sus numita colegă îi cere să  răspundă la telefon, îi spune să o lase în pace și se pune iar pe plâns ..

Era că un înger cu aripile frânte care fusese alungat din rai ..

El plecase plângând dar ajunsese acasă zâmbind .. Își da seamă de diferențele dintre ei, că el nu o mai iubește și că nu ar mai putea fii ceea ce ea ar fi avut nevoie .. Știa că nu mai poate face o femeie fericită și că în acel moment se pricepe doar să distrugă vieți.

Crede că face, probabil, primul lucru responsabil în viața lui și pleacă când încă mai poate produce puțin rău ..

Se îndreaptă spre telefon ..

Ea își aude telefonul și, crezând că e colegă, se pregătește să-l închidă.. Dar nu, era el.

Răspunsul dat o distruge ..

“Nu-i nimic în neregulă cu ține, ești extraordinară dar ..e o mică problemă. Problema e  că ai întârziat 3 ani.”

Iar se terminase totul înainte să inceapă.

Cu câteva secunde înainte era cu mână pe telefon, se apucase să-i spună care e de fapt problema în așa fel încât ea să-l uite..

Dar până la urmă dă un răspuns scurt, în nici un caz așa cum plănuise intial.

Din păcate mintea lui bolnavă distruge tot ce a iubit, tot ce și-a dorit și tot pentru ce a luptat în câteva secunde..

În loc sa fie cuprins de remușcări, ascultă melodia plângând și se șterge .. Ștergându-și, odată cu lacrimile ultima urmă din el..

De atunci, este mort ..Iar alter-ego-ul a pus stăpânire pe el..

Își învinsese cel mai negru coșmar, însă cu un preț uriaș

De atunci ..ea este moartă..  Cel mai negru coșmar devenise realitate

Iar ea încearcă prin orice metodă să uite de durere.. Însă cu un preț uriaș.

The end..

Daca tot ai ajuns pană aici lasă și un comentariu cu parerea ta.. Cine a gresit și cu ce? De obicei nu cer dar aici sunt direct interesat să aflu.